WORK IN PROGRESS... eu, nu pagina
În alchimie, se spune că plumbul poate fi transformat în aur. Eu încă n-am verificat partea cu plumbul, însă verific de câțiva ani, destul de regulat, ce se întâmplă la Centrul de Yoga Alchimia Vieții din București.
Este un loc pe care îl frecventez de câțiva ani și unde particip la cursuri de yoga, workshopuri, retreaturi, ritualuri, conferințe, cluburi de lectură, cluburi de dans și la aproape orice altă activitate care îmi stârnește curiozitatea. Pe scurt, dacă se întâmplă ceva acolo, există șanse destul de mari să fiu și eu prin apropiere.
Revin pentru că îmi place ceea ce se întâmplă la Alchimia Vieții și pentru că oamenii pe care i-am cunoscut acolo mi s-au părut autentici.
În primul rând, apreciez cursul de yoga, pe care eu îl consider impecabil: se predă o yoga tradițională, nu o versiune cosmetizată, ambalată frumos și pregătită doar pentru Instagram.
În al doilea rând, îmi place colectivul, iar timpul pe care îl „pierd” acolo este pierdut cu intenție și chiar cu o anumită doză de bucurie.
Pentru că Alchimia Vieții face parte din viața mea, iar acest site este despre viața mea, hop, a apărut și această pagină. Aici voi scrie despre activitățile la care particip și despre experiențele mele legate de yoga, spiritualitate, astrologie, tarot, cristale și toate celelalte lucruri care îi fac pe unii oameni curioși, iar pe alții să ridice ușor dintr-o sprânceană.
Nu este o prezentare oficială și nici un verdict universal asupra locului. Este experiența mea, așa cum am văzut-o, am simțit-o și am trăit-o eu. Iar dacă ești interesat de yoga sau cauți un asemenea centru, poate că perspectiva unui om care îi trece pragul de câțiva ani te va ajuta să-ți faci o idee mai clară înainte de a hotărî singur dacă este sau nu și pentru tine.
O parte din ceea ce trăiesc se vede și în fotografiile pe care le fac
Îmi place să cred că o fotografie surprinde mai mult decât ceea ce se vede. Că „fură” o fărâmă aproape imperceptibilă din omul, locul sau obiectul aflat în fața aparatului și o pune la păstrare pentru sufletul celui care a făcut poza.
Poate de aceea fotografiem atât de mult. Fără să ne dăm seama, încercăm să salvăm ceva din locul în care ne-am aflat, din oamenii care ne-au fost alături, din experiența pe care am trăit-o și chiar din omul care eram noi în clipa aceea.
Din aceeași dorință am început să păstrez în imagini câte o bucățică din ceea ce trăiesc la Alchimia Vieții: din atmosfera locului, din activitățile la care particip și din momentele care capătă pentru mine o însemnătate aparte. Atunci când mi se face dor, mă pot întoarce pentru câteva clipe la locul în care am fost, la oamenii lângă care m-am aflat și la mine, cea de atunci.
Dacă ești curios, te invit să privești și tu aceste mici fragmente din Alchimia Vieții, din locurile prin care am trecut și din viața mea de zi cu zi.
Tot ce citești aici trece prin perspectiva mea.
Textele redau experiențele, opiniile și interpretările mele personale și nu vorbesc în numele oamenilor, locurilor, organizațiilor despre care scriu.
jurnal personal-editorial
despre
experienta de a fi om
Ai curajul să-ți privești viața.
Nu trece pe lângă ea fără să te uiți.
Ține ochii deschiși.