CE-I ÎN POZĂ NU-I MINCIUNĂ
Lumea este prea mare ca să încapă într-o fotografie și prea grăbită ca să stea cuminte la poză. Așa că o surprind pe bucăți. Aceasta este cronologia mea vizuală: fragmente reale din viața mea. Pentru că lumea se schimbă zilnic, iar eu încerc să o surprind înainte să dispară din fața ochilor mei.
Fiecare dintre noi vede lumea altfel, iar în diferențele dintre privirile noastre există o frumusețe aparte. Probabil tot această nevoie de a le arăta și celorlalți ceea ce vedem noi a dus la apariția rețelelor de socializare. Fotografia a devenit un limbaj prin care oferim lumii frânturi din ceea ce trăim și, inevitabil, din ceea ce suntem.
Mi-am dorit ca acest site să nu fie alcătuit doar din cuvinte. Vorba aceea, „ce-i în mână nu-i minciună”.
Așa s-a născut un fel de Instagram personal al site-ului, în care îți arăt lumea reală din jurul meu, nu doar felul în care o descriu.
Iar între două dintre textele mele extra-mega-lungi, îți poți clăti ochii cu fragmente „incendiare” din viața mea foarte „tumultoasă”.
O parte din ceea ce nu se vede în fotografie se citește
și în cuvintele mele
Uneori, ceea ce se vede într-o fotografie spune foarte mult. Alteori, spune prea puțin despre ceea ce trăiam eu cu adevărat.
De aceea, simt nevoia să așez în cuvinte tot ceea ce nu a încăput în cadru: gândurile, întrebările, bucuriile, fricile și întâmplările obișnuite din care este alcătuită viața mea.
Fotografia păstrează felul în care a arătat o clipă. Cuvintele păstrează felul în care am trăit-o.
Dacă vrei să privești și dincolo de cadru, te invit să descoperi ceea ce nu s-a văzut în fotografie.
Tot ce citești aici trece prin perspectiva mea.
Textele redau experiențele, opiniile și interpretările mele personale și nu vorbesc în numele oamenilor, locurilor, organizațiilor despre care scriu.
jurnal personal-editorial
despre
experienta de a fi om
Ai curajul să-ți privești viața.
Nu trece pe lângă ea fără să te uiți.
Ține ochii deschiși.